Conform legislației germane, un contract de muncă pe durată nedeterminată trebuie să fie precedat de un contract de muncă pe durată nedeterminată. Un contract de muncă pe durată determinată înseamnă că acesta este semnat pentru o anumită perioadă de timp. Există două tipuri de contracte pe durată determinată: contracte încheiată pe anumită durată de timp și contracte încheiate pentru un anumit scop. Contractele de muncă încheiate pentru un anumit scop expiră atunci când angajatul atinge obiectivul definit.
Diferența fundamentală dintre un contract de muncă pe durată nedeterminată și un contract de muncă pe durată determinată este faptul că primul încetează numai cu preaviz, în timp ce contractele pe durată determinată expiră automat și fără preaviz după expirarea perioadei sau după atingerea scopului. În principiu, un contract pe durată nedeterminată și un contract de muncă pe durată determinată sunt echivalente în temeiul legislației germane, însă un contract de muncă pe durată determinată are anumite caracteristici specifice.
Cum devine un contract de muncă pe perioadă determinată un contract de muncă pe perioadă nedeterminată?
Una dintre caracteristicile unui contract de muncă pe perioadă determinată este faptul că legislația germană impune o formă scrisă. Această prevedere nu se aplică contractului în ansamblu, ci numai la definirea duratei contractului. În cazul în care durata contractului fost definită doar verbal, atunci contractul de muncă a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată în conformitate cu legislația germană.
O altă caracteristică a unui contract de muncă pe durată determinată este clasificarea contractului drept contracte încheiate fără motive obiective și cu motive obiective. Un contract încheiat fără un motiv obiectiv poate fi reînnoit de trei ori, pentru o perioadă maximă de doi ani. Ulterior, angajatorul nu poate angaja angajatul sau relația de muncă se va transforma automat într-un contract de muncă pe durată nedeterminată. Dacă nu există un motiv obiectiv pentru termen, atunci termenul de doi ani poate fi depășit.
Când este obligatorie încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată?
Un contract de muncă pe durată nedeterminată nu numai că oferă un cadru legal solid pentru relația de muncă, dar oferă și angajatului un grad ridicat de securitate. Cu toate acestea, adesea se încheie un contract de muncă pe durată determinată, care oferă angajatorului mai multă flexibilitate. Legislația germană prevede o legislație strictă pentru a preveni abuzul contractelor de muncă pe durată determinată și pentru a proteja angajatul de așa-numitele contracte în lanț.
În ciuda faptului că a fost încheiat un contract de muncă pentru o perioadă determinată de timp, relația de muncă poate fi încheiată pe o perioadă nedeterminată. Acesta este cazul când restricția nu este permisă. Conform legislației germane, un angajat are dreptul la o relație de muncă pe durată nedeterminată în următoarele cazuri, în ciuda faptului că contractul său de muncă a fost încheiat pentru o perioadă determinată:
• Nu există niciun motiv obiectiv pentru a restricționa relația de muncă.
• Limita de timp a fost depășită.
• Contractul de muncă pe perioadă determinată a fost deja prelungit de trei ori.
