Înțelegerea este simplă: angajații își oferă timpul și forța de muncă. În schimb, angajatorul plătește bani. Cu toate acestea, dacă nu se plătește salariul, angajatul poate rămâne acasă atâta timp cât sunt respectate anumite reguli.
Angajații sunt de acord cu angajatorul privind o anumită performanță la locul de muncă. Contractul de munca reglementează ceea ce este important pentru prestarea muncii. În plus, angajatorul poate specifica o lege aplicabilă care descrie timpul de lucru și locul prestării. Până acum, totul este corect și transparent. Totuși, totul se poate schimba dacă un angajat refuză în mod constant să lucreze sau în cazul în care compania rămâne îndatorată cu salariul angajatului.
Ce poți face dacă angajatorul tău nu plătește în Germania?
În cazul în care salariile nu sunt plătite, legea prevede ca angajatul să discute cu angajatorul. Dacă conversația nu duce nicăieri, angajatul trebuie să întocmească o cerere scrisă pentru plata salariului până la un anumit termen. Dacă nici cererea nu ajută, atunci rămâne doar soluționarea prin proces.
Deoarece acest proces necesită timp și bani, angajatul poate refuza să lucreze. Acest lucru se aplică și în cazul în care angajatorul insolvabil nu plătește salariul lunar. Acest așa-numit drept de reținere (Zurückbehaltungsrecht) este valabil atâta timp cât angajatorul a îndeplinit cererile de plată. Cu toate acestea, angajații sunt sfătuiți să aleagă această cale mai dificilă doar dacă angajatorul datorează două sau trei luni de salariu.
Ce se întâmplă dacă lipsește doar o parte din salariu?
În cazul în care lipsește doar o mică parte din salariu, salariatul nu poate refuza prestarea muncii.
Ce se întâmplă dacă alegem Zurückbehaltungsrecht?
Persoana care a optat pentru dreptul de reținere nu își pierde dreptul nici la salariul pe care îl datorează angajatorul, nici la timpul în care a stat departe de muncă. Și, bineînțeles, nici nu îți riști locul de muncă, pentru că în această situație, angajatorul nu are dreptul să te concedieze. Totuși, exercitarea dreptului de reținere trebuie să fie exprimat clar – de preferință în scris. Potrivit legii, angajatorul trebuie să precizeze exact ce compensație nu a plătit salariatul și i-a dedus salariul din acest motiv. Totuși, angajatul trebuie să dovedească pretențiile salariale datorate. Și trebuie descris în mod expres faptul că, din acest motiv, nu prestează munca până când pretențiile sale salariale sunt îndeplinite.
Cu toate acestea, angajații ar trebui să aibă grijă cu refuzarea prestării. Dacă acesta aduce un prejudiciu economic imens pentru angajator, atunci nu se poate alege această metodă.
Sfatul unui avocat specializat în Codul Muncii
Cei care refuză prestarea muncii trebuie să se asigure că li se aplică dreptul de reținere. În caz contrar, angajatorul poate concedia salariatul cu efect imediat din cauza refuzului ilegal de a lucra.
În cazul în care subiectul unui litigiu între angajat și angajator este plata unui salariu viitor, atunci salariatul nu va avea în mod normal dreptul de a refuza angajarea. În caz contrar, angajații pot renegocia măsuri coercitive forțate cu angajatorii în cazul refuzului de muncă dacă aceasta este cauzată de neplata salariului.
Și dacă tot nu poți lămuri lucrurile cu angajatorul tău, iată o listă cu avocații români din Germania.
Cei care nu pot plăti un avocat pot apela la asistență juridică (Prozesskostenhilfe).
Sursa: spiegel.de
