O problemă juridică permanent disputată este când și în ce circumstanțe trebuie să restituie proprietarul așa-numitul depozit de garanție (cauțiune, depozit, garanție).
La expirarea contractului de închiriere, procesul de returnare a depozitului poate începe, în funcție de condițiile în care a fost plătit, cu dobândă sau garanție bancară (Bankbürgerschaft).
Deși ar fi în interesul chiriașului să recupereze suma cât mai curând posibil, proprietarii nu se grăbesc să facă acest lucru, întrucât rambursarea ulterioară a depozitului este și o procedură susținută legal (BGH, Az .: VIII ZR 71/05).
Principalele motive pentru acest lucru includ procesul prelungit de rambursare a costurilor generale, orice lucrare de renovare care a devenit necesară și lucrări de renovare a locuinței neterminate.
De asemenea, nu există termene limită obligatorii din punct de vedere legal pentru rambursare, termenul depinde de circumstanțele specifice ale fiecărui caz: De exemplu, în cazul cheltuielilor generale, proprietarul poate reține depozitul până la 12 luni, deoarece nu poate ști dinainte ce costuri pot apărea într-o perioadă ulterioară.
Pot exista cazuri în care chiriașul poate cere restituirea unei părți din depozitul de garanție, dar se poate întâmpla și ca, de comun acord, cele două părți să mențină o anumită sumă din depozitul de garanție din care să poată acoperi costurile ulterioare.
În urma unei hotărâri judecătorești sau în mod obișnuit, proprietarului i se acordă 3 luni pentru a determina eventualele prejudicii cauzate de chiriaș, dar este posibil și ca termenul să fie de 6 luni sau de 1 an, dacă împrejurările o impun (lucrări de renovare neterminate, litigiu în desfășurare).
Sursa: anwalt.de
